Dupa ce am mai pus citeva lemne pe focul din soba,
Ce frumos arde focul tau, a spus ea.
Am stat un timp si am vorbit despre lucruri simple.
Dar cuvintele, Ce frumos arde focul tau, tonul vocii, gestul sapiential
si blind al capului, mai ales pronumele "tau" -
toate astea au ramas: linistea si simplitatea adinca a lucrurilor;
iarasi: numai lucrurile simple nu dezamagesc niciodata.
Este scena care a provocat peste alte citeva saptamini intimplarea face sa locuiesti chiar in piateta unde se instaleaza parcul de distractii al copiilor, s-au montat mecanismele - masinute electrice, cutia cu maneta, caruselul - o femeie frumoasa din metal, cu miinile ridicate, de fusta careia sint prinse bancutele unde se aseaza copiii ca sa fie rotiti in cercuri suitoare/coboritoare.
Doar ca motorul caruselului nu functioneaza, femeia mecanica sta imobila si cu fata-i enorma priveste fix spre fereastra ta, intr-o noapte, deschizind-o, ai fost coplesit, ca sub o stare de hipnoza, de imobilitatea chipului si privirii ei, de atunci nu mai aerisesti dimineata, nu ma' privesti seara pe geam - stii ca ea continua sa te priveasca ast timp intimplarea dintr-o noapte, in cartierul meu de la marginea orasului cind o pana de curent ne-a lasat in intuneric, singuri, in camera strimta. Nu aveam la indemina decit jarul tigarii si brusc am simtit nevoia sa-i vad fata.
Si atunci i-am purtat tigara in jurul chipului -
figura ei era, cufundata in fumul si lumina aproape inexistente ale tigarii,
doar un halou, fa:a ei mai reprezenta doar privirea,
Cred ca sintem prieteni acum, i-am spus in camera din cartierul
de la marginea orasului, era replica mea la. Ce frumos arde focul tau.
|