Poetul zilei
Ion Minulescu
(1881 - 1944)

181 Poezii
11 Cantece
1 Elegii
8 Romante

Poezia de azi

O, nu pe fluviul de taceri
de Virgil Gheorghiu
O, nu pe fluviul de taceri din tara aurului:
seara.
Ia-ma in pavilionul miinilor
Cu pasiuni marine.

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata

Marturisire

Vezi toate poeziile poetului



Ii vorbeam fara sir, era atit de inocenta incit eram nevoit
sa par mai cumsecade decit eram in realitate;
nu intelegeam ce vroia sa-mi spuna sau sa-mi transmita prin gesturi
abia perceptibile -
asta m-a cucerit imediat in gradinita cocheta din fata casei cu etaj;
era o caldura apasatoare,
tineam palmele deschise si-i simteam greutatea ca pe a unei bile de plumb
in podul palmei.
Sint scrisi pe piatra de mormint, ii spuneam, anul nasterii si al mortii,
intre ei - o liniuta: asta inseamna viata;
abia am terminat sa-i spun asta cind un reflex al ceasului ei,
la o miscare intimplatoare a miinii,
mi s-a infipt in ochi, a trebuit sa tac.

eram cu totii asezati la masa, foarte protocolari, printre noi multe persoane importante, nenumarate amabilitati, o atmosfera fasta, deci, greoaie, mobile masive, scaune inalte tapitate cu piele, pe care sedeau si vorbeam nimicuri, miniciuni in special, complimente la adresa celor de fata si injurii adresate celor absenti, care, probabil, ne birfeau pe noi in alte parti.

Mincam bine, cu o lacomie caracteristica, femeile si barbatii incepusera deja sa se priveasca insinuant-senzual, broboane de sudoare pudrau buza superioara a unora dintre noi.
Cind a intrat pasarea.
Era o vrabie, intrase pe fereastra deschisa, a lovit cu trupul ei cafetiera, citeva cesti, s-a izbit de oglinda mare de cristal, cit pe-aci era sa-i loveasca pe unii cu aripile peste obraz.
A rasturnat vaza enorma cu garoafe.
Noi toti taceam ast timp.
Ne uitam incremeniti si sinistri unii la altii.
Pasarea s-a mai zbatut citeva clipe si a zburat pe fereastra.
Noi am mai stat putin, intelegindu-ne tacit din priviri, la fel de lasi, ne prefaceam ca nu s-a intimplat nimic si am plecat la casele noastre
Nici nu am clipit atunci, dar am contenit sa vorbesc.
Am inteles ca e tirziu si suprefluu chiar daca stralucirea aceea mi-a ascuns pozitia limbilor ceasului.
Am plecat si iata-ma aici, linga tine, povestind.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Marturisire pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani