Mireasa a pornit singura spre biserica, lumea privea in urma ei
cuprinsa de simtaminte amestecate.
Din coltul strazii si-a cumparat un buchet mare de flori,
i-a multumit surizind vinzatorului ca si cum acesta i l-ar fi daruit.
Uite mireasa, spunea unul, Cit e de frumoasa, spunea altul,
Dar e singura, isi sopteau.
Singura, a intrat in biserica, a ingenuncheat in fata altarului,
fiinta ei invesmintata in alb pilpiia odata cu flacarile luminarii -
aceasta era singura emotie exprimata in biserica Trei Ierarhi: bilbiiala luminii.
S-a ridicat si a facut drumul invers,
daca totusi tinem mortis sa nu fim dati uitarii o perioada de timp, sa cumparam
citiva papagali, sa le repetam citeva din gindurile noastre, ei automat ne vor copia
si vocea, si sa-i lasam mostenire celor ce ne-au interesat cu adevarat, desigur,
alaturi si de-o suma, cit mai semnificativa, de bani
se inserase cind a pasit in casa pustie,
a cinat, o masa imbelsugata pregatita de ea
unori iti vine atit de greu sa stai linga un om,
atit de cumsecade, asa cum sta, blind, linga tine,
apropierea lui te umple de mila
A doua zi s-a trezit in zori si si-a pus hainele negre
|