In bufetul de la mezaninul cladirii prefecturii
soldatul Nelu bea cafea cu ceasca din care am baut deunazi.
(O recunosc dupa toarta ciobita.)
Soldatul isi tine capul in miini -
la ce se gindeste? - o drojdie din gindul meu de ieri
razbate, prin zatul cafelei, in mintea lui
(o efractie asupra mintii lui, evadarea din eutarhie
amintii mele)
Asa cum inchizi sertarul si un capat de ciorap se prinde inafara,
soldatul Nelu gindeste.
Ceea ce-ti place este creatia ta:
iti place piatra, asta inseamna - ai creat piatra,
iti plac puterile magice ale frumoasei barbare -
ai creat puterile magice ale frumoasei barbare.
Partas la griji
In gara, la miezul noptii, alaturi de citiva calatori.
Impiegatul a uitat deschis
megafonul prin care anunta sosirea si plecarea trenurilor. in incapere s-a strecurat
o pisica: a sarit pe scaun, de acolo pe masa cu aparatul si a inceput sa toarca. In
gara, torsul pisicii prelucrat de microfon i-a ingalbenit de spaima pe calatori.
Deodata pisica a mieunat sinistru, probabil ca impiegatul a reintrat in cabina, a
zarit-o acolo si a lovit-o. Urletul pisicii a dus la paroxism spaima calatorilor.
Impiegatul s-a asezat la masa si a anuntat o intirziere
mi-a devenit soldatul Nelu.
Asa cum toamna, porti, fara s-o stii, pe crestetul capului
o frunza cazuta,
dupa o noapte grea, crimpeiul de cintec fluierat de soldatul Nelu,
trecind prin dreptul ferestrei,
ma odihneste
|