Au dezgropat zeita sculptata in marmura -
un bust fara brate si cu nasul ciobit,
au asezat-o pe soclu, ea coboara in fiecare noapte si ma cauta:
cioturile manilor de marmura
(asa cum reconstitui ramasitele unui vas cu un lut de alta culoare)
se continua cu brate delicate, din cea mai frageda carne de femeie;
fata din marmura are in locul nasului spart un nas fin si provocator (nas in vint.)
palmele ii sint umede, ale unei femei nervoase,
mai era o nelamurire a starii aceleia de spirit, nu doar ploaia mocaneasca de-afara
cu picaturi dese printre care vorbele isi pierd sirul, sau vasul ciobit tocmai in locul
de unde ai baut, de parca ai lasat pe buza lui un semn de nevindecat. Asteptam de
unul singur trenul cu o intirziere de citeva ore, simteam sub picioare radacinile
cum se misca incet, hranind copacii in intunericul pamintului, tentacule cautind
ceva bine stiut, m-am intrebat daca nu cumva ma cauta pe mine acolo. Pina la
urma ai sosit, mi-ai spus in aceeasi seara, Eu cred in fantome, doar ca in locul
cerceafurilor ne flutura pe umeri carnea asta blestemata
ii sarut mina si buzele mele se prefac in buze de marmura
ale ei devin omenesti, ale unei adolescente fermecatoare,
ma mingiie pe obraz si mi-l preface in marmura,
al ei se preschimba intr-un obraz de tinara fata.
Ne privim, ochii ei devin verzi si incep sa clipeasca,
ai mei sint de-acum de culoarea marmurii albe.
M-a parasit dupa ce am petrecut o noapte de dragoste,
s-a indepartat purtata de doua picioare superbe, cu muschi lungi, fara cusur,
eu am ramas impietrit, pe doua picioare de marmura,
m-au dezgropat si m-au asezat intr-un muzeu -
nu-mi lipseau bratele si nici nasul, doar virful unui deget,
in fiecare noapte o caut.
|