In noaptea a sasea
Vanturile grele si umede
Se linistira.
Steamerul isi legana
Uriasa-i harpa de catarge si odgoane
Pe luciul neted,
Fara de sfarsit,
Pe luciul intunecat
in vazduhul negru,
Steamerul iluminat,
Harpa de argint
Steamerul lin plutea, asa
Ca zefirul pe harpa lui preludia
In noaptea a sasea
Cerurile erau mai joase,
Mai prietenoase.
Iar stelele scaparau focul lor:
Unele sus, pe bolta fumurie,
Sau in fundul orizontului nedeslusit,
Vibrand parca in ape
Iar altele asa de aproape
Ca le banuiam sub pleoape
Luminile lor chemau de pretutindeni,
Povesteau de lumi nebanuite,
incalzeau suflete inghetate,
Picurau sperante,
Adaogau nuante,
Prestante,
Mintilor necajite
Si descurajate
In fiece inima ce bate
Palpita o eternitate
In noaptea a sasea
Nemurirea era aevea,
Materiala si prezenta:
Un cantec din lira steamerului,
O vapaie din steaua polara,
Un zvacnet in pieptul eliberat
In noaptea a sasea
Cand planetele aruncau dare de margean
Pe luciul voluptuosului ocean
|