Simt zvacnetul inimilor dragi, Vad zambetul buzelor de fragi, Beau limpezimea ochilor de cer Poporul meu, cu tine cred si sper Din leagan, poporul meu iubit, Cel mai frumos grai mi-ai daruit Si-n graiul tau dulce, fermecator, fcant cantecul nadejdilor
Eu nu-s decat o frunza-n tremurare, Pe cand tu esti tot codrul - sfant si mare. Cand tu pornesti sa suni ca fermecat Si viersul meu cu tine-a fremataL
Eu nu-s decat un val - tu esti oceanul Ce fierbe, clocotind, vuind aleanul Dar imnul tau sonor si colorat inchide-n el si bietul meu oftat
Cand voi muri - caci viata curge catre moarte
Ai mei, jelind tarana o sa-mi poarte
Acasa-n tara doinelor,
Salasul povestilor.
Sa dorm in vecii-vecilor
in glia neagra, sub cerul romanesc,
in preajma poporului pe care-l iubesc.
|