Si-acum sa descriem tacutul voiaj
Cu plopi nefiresti, din etaj in etaj,
Pe cruntul ocean de sferule verzui,
Sineli ovoide purtate hai-hui,
Racori gadilandu-le coapsele goale
Si tarmuri ciudate, departe de cale.
O, cum veneau, iarna, cu luntrea pe vant
La capatul strazii cu scari de pamant.
Era o bancheta acolo, vopsita
Cu rosu pe stinghii. Bulboana pitita
La mijlocul apei ii tot astepta
Si luntrea-le-n gol le tot rasturna.
Ce valuri suiau in alint, pe tacute,
Si cum inotau spre o insula iute.
- La fel de albastre sunt tufele, da?
Vecernii se-nalta-n bazilica de baga.
|