Se-ncinge tabla dogorand la soare
De pe acoperisuri saltatoare,
Caci salta-n arsita ori mi se pare
Ca toate suie-n salt ca sa coboare
Si-i liniste-n uluci, atat de mare,
Ca scot si melcii coarne suitoare,
Cleiosi pe sub brusture la racoare
Dar lunecosul corn de vanatoare
A rasunat deodata-n departare
Si ne-ndreptam cu totii mic si mare,
Spre codrii de molift, fara scapare.
Au si ramat mistretii o carare.
|