Iesiti din zona de calti, de puzderii, de lana,
Pornira goi, tinandu-se de mana,
Ducand ocale surde-n cosarca spaimelor: plina,
Pe podeaua proaspat unsa cu creolina,
Era noapte de mult, cu reverberatii in cleste,
Cand au simtit ca cineva-i urmareste.
Inlemnira!
O, vasc al inimilor: paloare levogira:
Venea o felina cafenie din intunecime,
Molatica, vesela de cruzime.
N-aveau cum a se ascunde si plutira asa
De la garoafa la garoafa. Curba le era
Din ce in ce mai dulce, din ce in ce mai grea,
Lacrimi uriase le picau pe dusumea.
Mereu mai aproape, mereu razatoare,
Simteau cum fiara le sufla dogoare,
Si-atunci, intr-un ultim efort,
Batura la poarta cu resort,
A patruzeci si patra poarta la fel
Cu celelalte porti de otel.
Si-n scartaitul ivarului, sfasietor,
Clantanira dintii fiarei curmati in zbor.
Aleluia, aleluira corurile salvatoare:
Era o rotonda matinala. Era sarbatoare.
|