Ce fire albe, rare, ce rosu chip aveam
In vis cand cu toporul cel mic ma barbieream,
Apoi imi cadeau dintii, apoi, de bun ramas,
Eram impins pe drumuri, strambat, cu capul ras,
Si calaream cal negru in noaptea imputita
De mlastini departate si mugetul de vita.
Visam cum jos tavanul intruna cobora,
Cum se facea un bulgar de sange carnea mea,
Visam ca lupi lunatici fugeau pe urma ta,
Iar tu - neprihanita - cercai a ma certa.
Si totusi inca albe zapezi ne inconjoara.
Si totusi spre cupole prea albe nopti coboara,
Si totusi gem de fructe caisii din gradina,
Si totusi vise bune tot cauta sa vina
In fosnetul matasii, aceiasi insi ramasi Mai pier ca o pecete sub cizme de nuntasi.
|