In casa noastra, deschisa tuturor,
Lui Vitruviu, Lui Rococo, lui Maldoror,
Cu mobile stil alaturi de spatare
De jilturi rupte si picioare
De scaune de bucatarie,
Erau asteptati sa vie
Si chiar veneau, caleasca dupa caleasca,
Familii prietene, avide de-o ceasca
De vin alburiu, din acela necopt
Pe care-l serveam intre sapte si opt.
Venisera toti. Era zgomot mare -
Isi povestea viata fiecare -
Iar noi ne furisam printre perechi,
Mangaindu-le pe obraji, tragandu-le de urechi,
Asa precum sunt gesturile de prietenie.
Numai ca nu dadeam de cel care va sa vie,
Cel care parea ca este in fiecare,
Dar pierea la prima apasare
A sufletului cu degetul aratator
Incolo, casa era deschisa tuturor.
|