| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Irizare
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Leonid Dimov
|
|||
|
|
|||
| Pulbere roza pe minte, Muzici stravechi in gradini. Voi sa-mi aduc aminte De imparati bizantini, Uite, trecut-am de-o apa, Uite soldatii ca vin, Uite ne-asteapta o groapa Jos, printre maracini, O, sunt acolo prietini Stransi intre albe femei, Toti pe platforme de cetini, Toti recitand epopei, Iata, ma trece c-un bine Dulce prin sufletu-ntreg. Palide, vechi discipline Tulbure fierb. Inteleg! Jeny si cei patru sergenti In groapa patrata, din noapte pana-n zori, de sus privita de vedenii, unde traiau cei patru sergenti dezertori si palida fecioara Jeny, erau de toate: cutii cu afumaturi conservate, operele complete ale lui Shackespeare, mici plapumioare cusute cu fir, perne roz umplute cu aer si chiar o bancheta Biedermayer. La o anumita ora cei patru ostasi nepasatori, guralivi si lasi, in uniforma si chipiu incepeau sa-si vopseasca pustile in liliachiu. Iar treaba odata ispravita, clatinate de dragoste si ispita, se duceau la Jeny care le dadea voie sa-i linga, doi cate doi, talpa stanga. Sfarsite de voluptate si de fosnetul tarlalelor de porumb, odata cu amurgul, cadeau toate catanele, ca niste soldati de plumb. Zimbind, atunci, sibilin si impertinent, Jeny stia ca-ntregul regiment, in curtea caruia se afla, de altfel, groapa, isi punea, cum se spune, spada si capa si pornea in cautarea celor patru fugari, inarmat pana-n dinti, ca de zile mari, carind dupa el tunuri, chesoane, ciorchini de grenade si faust-patroane. Urcata pe bancheta de catifea, Jeny isi salta din groapa capul blond si cata la desfasurarea de forte. In chiot de comenzi si pilpiit de torte fiecare companie, cand trecea prin dreptul ei, dadea onorul, iar ea raspundea salutand militareste. Se lasa apoi, hoteste, o noapte vesela, cu lupanare, cu crampeie de muzici si palate-n departare, si, zambind fericita, dupa acestea toate, Jeny cadea pe ganduri cu capul pe coate. Asa trecu, noapte de noapte, acea vara nesfarsita plina de tot felul de soapte, de competitii sportive la periferii, de semnale de goarna si rasete de copii, pana cand, fara sa spuna ceva, unul din cei patru sergenti hotari sa se predea. |
|||
Pune poezia Irizare pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |