Ros fiind de remuscari levantine
M-am gandit si mi s-a facut rusine
La jalea si tremurul matinal
Ale cioclilor lui Sardanapal
Cand carau in lectice violete
Odata cu zorii, trupuri de fete
Zambitoare si injungheate
in marile clipe de voluptate
Cu miresme animalice
Si vapai rasfrante-n giuvaere.
Totul deveni atunci fara rost
in afara de amintirea celor care-am fost
Atat de fragede si de destepte
inca o zi, o saptamana, un an,
Pana la viitorul chiloman
Unde, pentru a-l inveseli pe casap.
Ar fi facut tot ce le trecea prin cap
Si nu li s-ar mai zvarli, pe ploaie marunta,
Goliciunea sidefie in groapa de nunta.
|