Stau norii prinsi de barba in tepii lunguieti
Ai turlelor ciocnite cu vergi in cantilena
Si liniste de Paste impinge la pereti
Podeaua cea vargata ca burta de balena
De bine ma cutremur si-mi amintesc un an
Cu lumea despicata, zambind din maruntaie.
Erai o nimfa alba cu coltul diafan,
Sub merele de piatra, uitata in copaie.
Si cum radeau in casa ghiciti dupa perdea,
Domesticiti, cocorii, intemeind o spita,
Cum sfaraia prin usa din incaperea mea
Bumbacul fantomatic fugind din jurubita.
Apoi, ca un vehicul oprind din loc in loc
O trefla de-ntuneric s-a repetat pe toate,
Si simt cum, langa tine, in palma calda joc
O purpura rotunda de bile numarate.
|