| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Cand N-AM ce scrie de Alexandru Vlahuta Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
La jumatatea drumului
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Leonid Dimov
|
|||
|
|
|||
| Eram la o masa Alba, asezat sus pe terasa, La mare inaltime. Jos Rasunau turlele orasului pantecos La care poposisem in acea dimineata. Plini de veselie si de viata. Sorbeam cu paiul bautura, Vorbeam politica ori literatura : Nu-mi mai aduc aminte. Cand imbracate in stravechi vesminte, S-au ivit de dupa coltul lateral, Mergand alaturi in aerul duminical Drept in mijlocul strazii cu fantana arteziana O duzina de fete din vremea merovingiana. Erau serpuitoare si tiganoase, In mantiile de brocart si fasauri de matase, Cantand o melopee necunoscuta Din mandolina, din titera, din lauta M-am uitat la rostul lor de molii vesmant Cateva clipe, fara sa zic un cuvant Si, dintr-o data, Cuprins de manie turbata Le-am strigat peste craitele ude Din fata berariei : - Paparude ! Ele au scos un vaier subtire, Frarnantandu-si mainile-n nestire, Nu de teama, ci de mila mea. Mai ales una cu bundita si catifea Zicea ca ma stie inca din copilarie, Ba chiar povestea la repezeala niste scene Jumatatea bisericoase, jumatate obscene, Pe care, fara indoiala, Le visasem intr-o noapte pascala O ! cum s-a desprins din sirul de fete Acea fata, in sunet de clarinete, Si-a venit sa-si aseze o coapsa Chiar pe masa mea. Drept pedeapsa, Fara marafeturi desarte, Am trecut din viata in moarte. Urca treptele un distins necunoscut Care, in limbajul secolului trecut - Voiti, domnule - mi-a spus - a zabovi in compania mea, caci se va ivi O ducesa scapatata sosind de departe Careia, in vorbirea curenta, ii spune moarte. Si cu adevarat s-a ivit Un fel de gospodina in peplum peticit, Desculta, trupesa, marmorata, Mirosind a busuioc, cu pielea pastrata, Ocrotitoare Pana si-n degetele de la picioare Care - ce sa mai vorbim - erau lucrate De cioplitori-imparati din antichitate. Am scancit ca un catelus dus la imbaiere, M-a trecut, asa, ca o inviere Prin tot trupul neputrezit inca, Am simtit ca ma mananca O sete de harjoana si de-mpreunare Si-am dat sa-i desfac nodul de la cingatoare. Ea mi-a zambit si s-a desprins Privind catre insul distins Si, intr-o mica fraza ovoidala, Mi-a spus c-a renuntat la viata sexuala, Si ca i-ar fi tare rusine S-o ia de la inceput impreuna cu mine. Apoi am plutit toti trei peste zidarii, Peste edificii la caramida si cupole smantanii, Pana ce mi-a soptit : - Acum te las Am plans, ne-am luat bun ramas Si am ramas cu domnul acela distins intr-un living-room necuprins Unde departe, in colt lunecos, Duceau doua scari : una-n sus, iar alta-n jos. Despre cea de jos n-am nimic de spus Pentru ca am ales scara ce ducea in sus Catre portalul cu feronerii si aplice Unde, goala pusca, m-astepta Beatrice. Era fosnitoare si iubeata, Eu insa n-am spus ca nu mai sunt in viata Si m-am furisat printre clante si spatii Pana-n marea sala de operatii. |
|||
Pune poezia La jumatatea drumului pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |