E timp la golful vechi sa vii:
Tacerea, verbele sant coapte.
Pe dunga zarii aramii
Au falfait fluturi de noapte.
Poate ca n-ai sa recunosti
Corabia care ma duce,
Pradata de barbare osti
In veac mai lenes, prin Moluce,
Si n-ai sa-ti amintesti nimic
Decat cum canta pentru tine,
Inzorzonate pe talpic,
Inimi de scoica in ciorchine.
Am hidromeluri si absint
In ea, din menta tropicala.
Am aur rosu, am argint
Arborescent, crescand in cala.
Covoare plutitoare port
Chiar langa mine, pe duneta,
Am stive de vederi din port
Si-un pui de barza cinegeta.
Ori poate toate cate duc
Iti par ciudate si streine,
Am mari, atunci, de gand nauc
Cu largi ostroave pentru tine,
Ori poate tot ti-e dor de-un Nord
Livid, cu maguri scandinave.
Am linisti aspre, din fiord,
Furate de pe alte nave.
Ori poate vechiul nostru chei
De inima ti-e mai aproape,
La el vom merge, daca vrei
S-auzi cum clipoceste-n ape.
Nu ocoli, nu-ntarzia,
Vezi spaima mea printre catarge?
E noaptea-n jur atat de grea
Ca alba-ti luntre se va sparge.
|