Taiati, departe, scanduri cu proaspete rasini
Sa treaca dupa-amiaza prin dinti de fierastraie.
Atunci, ciorchini de coacaz, sub garduri, la vecini
Vor tremura din umbra ca vrejul li se taie
Si iar va-ntoarce poarta binete automate
Cand vor intra stramosii cu oase stravezii
Cum invatam, sa vaza, materiile toate
Zambind pe la ferestre, ca si cand ar fi vii,
Va fi cu ei si unul atat de gri , de vechi,
Ca lune rasucite la fiece miscare,
Purtate, verzi, prin curte si trase in perechi
Or sa se-aseze, strambe, prin pomi, in chip de floare.
|