| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Singuratatea de Alexandru T. Stamatiad Ce freamat jalnic se ridica Din sir de salcii plingatoare, Si ce adormitor pluteste Mireasma teilor in floare ! Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Ospetie
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Leonid Dimov
|
|||
|
|
|||
| Fetele veneau dinspre sud, din Corint. Trecusera Dunarea pe biciclete de argint. Mai aveau in irisuri negrul dricului trimotor: bantuisera molime-n tara lor. Era toamna si tremurau tufisurile invelite-n ceata la spatele alb al oraselor, de dimineata. Tinea ochii strans inchisi, inchipuindu-si chipuri de cenusa, cand ii batura, grabite la usa, fetele sulugece de pasale si mameluci, in acea dimineata cu ceai si papuci, in acea dimineata de acvarela cazuta, vorbindu-i o limba necunoscuta. Au inceput sa diretice, sa gateasca, sa spele, erau atat de radacinoase, de femele, si niciodata nu-l priveau in ochi, fetele. Numai in serile cand ii lustruiau ghetele, ii tineau haina de zile mari, ii potriveau cravata cu soparie zornaind printre icusari, - in serile cand lua tramvaiul spre Lanarie, cand pleca la amanta aceea tanara cu busuioace si pan il petreceau pana-n prag, varsand uriase lacrimi triste sterse de el cu fel de fel de batiste. Le vedea acolo stand asa, ca-ntr-o prostratie, pana ce dadea coltul aproape alergand spre statie. * Trecusera anii din dimineata aceea. imbatranise. Cea din Lanarie isi facuse un rost, apoi murise Numai fetele, fecioare si iubete, ramaneau la fel. Paraiau de tinerete. Ba chiar, in ochii lor cu asteptari de baluri se iveau targuri albe pe dealuri. Era atata nostalgie in ochii lor ca boarea ca-ntr-o seara isi pierdu rabdarea si, cand ii faceau patul, pe neasteptate, intra in odaia unde erau toate adunate, le privi fix si le spuse: "Na-va, pentru cat va urasc, o canistra cu otrava, caci va voi ucide pe toate!" Ele stateau cu capetele plecate. Mirosea a mirt. Lumina festila. Le privi fix si-l apuca mila. Le pipai viata rotunda si frumos mirositoare, le-nveli-n mantile sa nu le fie racoare, simti ca le-a fost atat de drag, incat le duse pana-n prag. Furisate-n curte, fetele din Corint incalecara pe bicicletele de argint fulgerand din pulpele o clipa dezvelite. Le urmari pana dadura coltul. Se-nchina la Trisfetite, stinse candelele. Aprinse opaitele cu iasca. A doua zi incepu sa spoiasca. |
|||
Pune poezia Ospetie pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |