A patruns un fum nemeritat
Peste cainele negru cel impaiat
In sala cu nenumarate relicve derizorii.
Vin puisorii! Vin puisorii! Vin puisorii
Aurii de gaina, i-auzi ?
Cum ciurliucaie printre cucuruzi
Pe marea tapiserie rurala,
Tulbure, aproape noua si confidentiala,
Asezata pe peretele din fata,
Reprezentand inecarea Lumii Noi in verdeata.
Si mai sunt gramofoane, si mai e
O cutie cu capac de smalt: un cloisonne,
Singurul obiect functional
Plin cu depozit ancestral
De pulbere impartita-n doua:
O parte mai veche, alta mai noua.
Dar,
Desi pare ciudat si rudimentar,
Daca-ti incordezi auzul mai tare,
Ai sa distingi o fanfara sfasietoare,
Atat de departata,
Atat de inceata,
Ca scad toate buluc sa se secere
Catre microcosm, printr-un punct de trecere.
|