O! tinere-n costum de arnaut,
De ce n-ai spus ca vii din absolut?
Era frunzisul lenes, desfacut
Peste ciresi rascoapte-n astaernut
Atata vara cand ai aparut,
Era incat, o, Doamne, n-am stiut
Ca vii cu veste dintr-un alt tinut,
Ci gand ca ai de prada am crezut.
O! tinere, ce dulce ai cazut,
Atat de bun in iarba, de tacut,
Ca sisul l-am ascuns, si prefacut,
M-am aplecat spre tine sa te-ajut:
Zambea in locu-ti hoit plapand de ciut.
|