Totul era etern, totul era integru.
Totul parea vanat spre negru
Cand, in sunet de flaut si tilinga,
Totul se-ncenusa: incepuse sa ninga.
Apoi totul fu alb cu numai o partie suie
Spre care suira spre piscul de gheata verzuie.
Se zarea prin viscol ca-n apocalipsa
Departe, stravezind o nostalgica elipsa,
Unde-i astepta duduind pe loc
Un tanc cat o corabie la iernat in doc.
Rebegiti, zdreliti din brizant in brizant,
Ascultara cuminti de comandant
Si patrunsera pe turela deschisa,
In aburul cald de benzina, printre crengi de tisa.
Inveliti, ocrotiti, goi, ca la spovedanie,
Se miscara lent pe patul de campanie,
Se-mpreunara cu scancet dur
Si privira limpede jur-imprejur.
|