Dar erau aceste din urma trepte atat de roase
Ca le-au suit de-a busilea sub boltirile joase
Si-atat de tare-i ametea Inaltul
C-au uitat unul de altul:
El se duse la dantelarese,
Ii dara visinap si delicatese,
Apoi statu la masa cu cele doua iubete:
Ciorba de miel, angemaht, cornulete
Vai, si ea, la randu-i, legala,
Se cufunda goala
In imensa cupa cu rachiu de ienupar
Din living-roomul lui Garry Cooper.
Pe urma s-au trezit
In tunelul alburit,
Pardosit
Cu clisa.
Erau siguri ca urmeaza o curba inchisa,
In fund ardea palid bec,
Li se parea ne-ncetat ca trec
Iteratii rosii, vagi figuri oafe,
Poate lalele, poate garoafe
Emanand un miros cald:
Frunza verde sticlea, ca de smarald.
|