In curtea catedralei ce-i
La capul sinelor ferate,
Zac risipite pe alei
Clopotnitele colorate.
Prelati, acolo, si mireni
Se joaca, vii, de-a cine-i pricea,
Iti amintesti acele ierni
Albe ca dalele de-aicea?
Cate-au suit si cate n-au
Pierit apoi in zurba fricii,
Cocosi de tabla se roteau
Intrebatori, pe edificii
Si iata ca ajuns-am iar
Pe sub porticele stiute.
Vrei sa le treci? Ma lasa dar,
Te voi privi de-aicea. Du-te!
|