Invinetea, la nunta cu alai, Pe frunzele de vita, mucigai Iar bobul vin impurpura prin vine De strugure. Cadeau rubine. Stricata, bocanea la vant, palanca Sub merii povarniti in umbra franca. Era o toamna cu pomelnic surd Pe vremea regelui Pepin cel scurt.
Si-n toamna, cerul, ca la spart de chef, Un petic ingrosat cu dens sidef Batea ca luni, o prispa de racoare In ochi zgaiti si-n funduri de clestare. Agile palme se roteau cause Pe pulpe de mirese jucause, Vergine ceturi odihneau turtite in jurul baligarelor de vite
Cand, intr-o seara, la raspantii nude S-a divizat amurgul pe feude : Prima, livida ca o piele angla, A doua, stracojie si rectangla,
A treia, verde cu chenare negre, Sunand gavote din cutii alegre, Iar ultima albastra, cum era
Privirea fetelor de catifea.
Si-n cerul impartit au prins sa joace Din darabane, stirbe dobitoace Ce lacrime varsau de duiosie Pe-o tava cu bureti, trandafirie. Iar Filibert, strainul sarlatan, Zicea ca le cunoaste din Liban Si dantuia pe uliti de placere Imagini risipind la cine cere.
Erau in ele fildesii infante Cu silfi de purpura jucand in poante Si la porunca, moile mantale Cadeau la poale de infante goale. Iar demoni cantatori cu fete moapse Pofteau in mugete la calde coapse Vaslind din palpi, din limba, din flagele Sa suie din adanc, pana la ele.
Erau si tate de regine caste Muscate de naparci reginoclaste. Cuprinsi, cand, de-o simtire mai neroada Visau la ele regi, in cavalcada. Si-n lumi de pantece pe-o lunecare Cu mesteri tapi si chipuri din Tartare Rotea buric rotund si serpentin Pana si soata regelui Pepin.
Iar el, ramas in tara sa vaneze Mistreti isterici cu lancii genoveze Privea dintr-o lucarna cum se-arata Pe pajisti crude, Franta repetata Si cizela prin craniu gand ciudat Sa vare-n sfetnici praf de scarpinat
|