| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Vis septentrionic
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Leonid Dimov
|
|||
|
|
|||
| In acea noapte cu apa abrupta Eram comandantul unei nave de lupta. O nava densa neluand in seama Oceanul spintecat in arama. Echipajul de pe punte, de la carma, Din odaia telegrafelor fara sarma, Din rotonda imenselor masini vopsite, Eram eu, dar la varste diferite: Jucandu-ma cu cercul in sala de mese, Adolescent in bucatariile cu negrese, Negru la dizele, de unsori, Ofiter de cart, salutandu-i pe calatori Care tot eu eram ierborizand mente Culese din diverse continente. Eu la gabie, la bompres, la vinci Executandu-mi ordinele din cinci in cinci, Ordinele date de mine ultimul din hora Cel care scrutam tenebrele la prora. Trecusem elegant de ultimul fiord, Navigam de placere mereu spre nord, Iata ursii dormitand pe banchize, Iata mult in spate insulele Frize, Iata cum ingheata totul; doar o carare Neagra, cu lampadofore la fund de mare. Cat am navigat pe aceasta singura cale Privind aplecat la magnificele animale Ce se zbenguiau submers Cat si incotro am mers N-as putea spune. Doar ca dintr-o data sub palide iridii de lune Am vazut, dincolo de gheata, de zapada, Cum se deschide (cafenie pe verde inchis) o rada, O mica rada septentrionala, Neverosimila, melancolica, ilegala, Cu numai trei ceainarii pe tarm. Ce tacere Cobora din spate, din codrii de conifere, Cum mai beau nordicii locuitori dintr-o rasa uitata Ceaiul acela de mirodenie ciudata! Mai venea cate un copil de eschimos Sa cumpere zmeie cu ornament pilos Si le-nalta sus in noapte In spatele ceainariilor. Pe mormane de conuri rascoapte. Cum se prefaceau cu totii ca nu stiu de tunurile mele, De tunurile de pe nava mea sticlind din otele. Am coborat pe tarm in pas de dans, I-am strigat pe nume: Dagobert, Vsevolod, Hans, Am dat ocol bacaniilor lor jegoase, M-am impiedicat de otgoane, de oase Si m-am trezit iar privind pe fereastra joasa Cum jucau femei sub palma rugoasa. Femeile dulci, femeile lor, Ale septentrionilor, Vrajitoarele pacatoase si trandafirii Date diavolilor in zale prin turbarii. Atunci m-a cuprins o manie, un tropot, M-am urcat pe bord si am sunat din clopot, M-am dat cu nava indarat, la cateva leghe, Am observat cum ochiul stang al nordicilor statea de veghe, Cum ma privea tinta, desi cu celalalt Mangaiau boiul femeilor inalt, Si n-am mai vazut nici oameni, nici bunuri, Am tras din toate cele o mie de tunuri O data, de doua, de sapte ori, Pana cand s-au ivit din otel niste zori Pravalind dimineti peste apa abrupta, Peste oceanul fara tarm, peste comandant, peste nava de lupta. |
|||
Pune poezia Vis septentrionic pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |