III.
E noapte pe maluri -
o liniste nefireasca cum o grefa
pe creierul de broasca testoasa al lumii
Catargele strapung cerul, lenese si albe -
nici un foc din pusca matrozului
nici o piatra nu zboara din prastie
iar majoritatea tacuta cu bratele intinse
spre valuri se tanguie oarba si ametita.
Zorii spinteca noaptea inrosind suprafata calma a marii ce ascunde svonul intermundial al
adancurilor si eruptia spermatica a vulcanului subacvatic isi calculeaza clipa de genialitate.
Dar cuvintele se dilata fara masura in asteptarea iminentei si taumaturgicei explozii
Cuvintele, in ele insele, din ele, in ele insele - am spus-o: imi place sa ma repet,
voluptatea
iresponsabila a gesturilor inventate de mine si repetate de mine
Goana cailor pe plaja pustie
aruncand smocuri de iarba arsa,
amestecand mai bine tarana si cenusa celui din urma foc
vartejul de nisip si apa spulberata
stralucind in bataia soarelui auroral
ca o draperie de sabii de Damasc erupand
dintr-o singura teaca de azbest.
Actor incertus se ridica din infolii, din incunabule si manuscrise invelite in piei moi de Cordoba si spune:
"Sa iubeasca maine cine n-a iubit
Cine-a mai iubit, sa iubeasca maine"
O, da fumul plantei cu nume ascuns si cantecul orasului cu nume ascuns si iubirea mea secreta vizitandu-ma in noptile lungi si insomniace si silaba uitata a Zeului care a pus in miscare toata aceasta masinarie trista, inutila, alchimica si naucitoare.
De dincolo de carte o voce ragusita si sceptica pronunta silabele sacre:
A-JUN-GE !
|