intindeau gaturile peste capetele livresti ale
celor din fata, peste
capetele ceresti, flori de nufar. in
imensitatea tainei: pe
o apa care e perfect disimulata si in corpul
meu. Corpul meu de deal, de munte
si de ses. in aceeasi
corebie, cu o ceata de juni, balti cu plante, la un loc, animale, pietre pretioase, substante invizibile, toate nascute in aceeasi zi cu propriul meu corp de deal, de munte si de ses, plutind in deriva pe o suprafata inundata de carti. Ca este
o proportie a apei in mine: fata de uscat. Apa insinuanta, repet
ca un papagal: corp ceresc, corp livresc, apa vie, apa moarta planeta minus, planeta Plus corpul meu imprastiat in zeci de flori de nufar, de experiente interioare "care se cer lamurite prin scris". Aici, unde
vrajitoarea
il intampina in pragul usii cu: apa moarta ai
spus? Apa
vie ai spus? Vrei sa cumperi?
|