Femei-cires inflorite, scuturate
acum de petale, la picioare Iubito, n-ai aici
senzatia
desavarsirii, printre femeile-cires? Sufletele
noastre, la ora asta, au
reusit sa se strecoare prin sita
ordinii Hai
sa ne schimbam pana maine trupurile intre noi:
opriti langa barcile de la malul
Fluviului
Uitarii. Abandonati amandoi "starilor
anormale". Cu
o surda capitulare, cand
se vor stinge si ultima lampa la barci si ultima
lumanare pe varful dealului, la
parinti, repetand in gand la nesfarsit ca: in
sufletele noastre e tainuita cate o
ruptura.
Ruptura de cand am venit, plini de rusine, goi
pusca, la imbalsamat?
La
imbalsamatul femeilor-cires, dupa varuitul scoartei lor,
primavara: in
acel ritm al redesteptarii, ciclic
Stam intinsi acum
infloriti
unul langa celalalt, dupa
dragoste, scuturati de petale, in
sicriu, abia atinsi, cu
trupurile schimbate intre noi, la inceputul
unei alte lumi.
|