Fluturi cenusii, ametitori, parca ne conduc, strict
organizati, pe drumul
forestier, spre cascada Duruitoarea, ii
numaram: din acesti fluturi, in secret, taranii
fac pe aici o bere
halucinogena, nu? in perioada lor de tensiuni interioare, imi
confirma un calugar, fara sa
se opreasca, pana
sa ne depaseasca rapid, ca se duce la Schitul
lui, Dochia, si-l apuca foamea
daca merge incet. O
bere halucinogena care aduce un elogiu
defunctilor. Fluturi
cenusii, misteriosi: ei isi succed unul
altuia, cu siguranta, sunt
clociti in
ouale depuse in corpul zeului
adormit, alt zeu defunct, unul din zecile de zei ai
locurilor, disparuti. Aici, neaparat
aici, unde miracolul,
ademenirea si
seductia te
trag la fund, daca iti pui mintea.
|