Adio, fard nemuritor: din exil in propria
insula, adormita, de unde
dulcele destin nu ma va scoate pana
nu isi va da duhul Va vorbesc din alt
secol, simbol
al pantecului femeiesc: a
avut loc o totala slabire a ratiunii asupra
trupului sau va avea loc? Nu
e cazul sa insist
Masina de damblagit isi
face rostul: asta e important
O prezenta ambigua si ghirlandele de flori
salbatice. Plus petitiunea.
in aceasta continuitate de petrecere: gainile,
intrate pe geam, anume lasat deschis, ciugulesc
sfaramaturile colacului de salvare. Bombane. Rasuflarea
ta, rabdatorule, nu e simtita de aici. Si
nici mucigaiul vechi nu poate sa
suprime departarea. Si sangele in obraji
Auziti batalia vremii? Valuri mici, valuri
mari. Traversand apa
uitarii Drapelul alb, lasat, sub care te ascunzi, de pe
salupa, zdrentuit, de care suntem atat de legati, nu
va cere sa uitati trecutul. Trecutul e
lumea de dincolo. Din contra: isi scoate verighetele de aur sa ii
spele lui camasa
patata. La chiuveta, in baie. Oglinda
din fata ii distruge nervii. Se incrunta. inchide
robinetul, se sterge. isi
intinde pielea in jurul ochilor. Rastalmacind.
Ce se vede inainte, vine de unde rasare
luna. Cu felinarul de vant in
mana Protector. Un
serafim, cu pusca pe umar
|