si batranul poet, surazand, la umbra
spinelui: saluta, ceremonios, cu
capul
descoperit fecioara, o taranca
tremuratoare,
caraghioasa, de pe nour (care ii
trece acum, lin, lin, prin fata, in
lotca, ratacita, cu o pila de unghii
uriasa in buzunarul rochiei si
cu mana
stanga tinand labele din spate ale unui leu
mic.): ai grija! ii
striga, dar ea nu
se uita si isi incurca, iar, parul in crengile
copacului
aici, insa, in sala de asteptare a
punctului de sanatate, unde e un aer
statut, cu cocosati, ciungi, orbi, surzi, muti, paralitici,
ologi, prin geamul
deschis, fluturii, leprosi si ei, litere,
litere venite gramada pe marginea
rozei si apropiate in obiectiv pana
intuneca
locul, intelegeti, putrezesc vazand cu
ochii
asa: din ce e legat cu sarma, din pomul-care-miroase-a-dragoste, pomul
constiintei, un megafon anunta caravanele de magariultimele
|