Cat am intrat in umbra
trecutului: ca
tot atatea flamuri de maine in vant, suflete
langa suflete. Pe
potecile
gradinii isi
luminau drumul cu felinare. Aveau
ceva de facut: dar, nu-si aminteau. Parca
trebuiau sa se duca la o vatra. Vatra: cativa
carbuni
aprinsi, sa-i faca reprosuri.
Vatra parasita,
stramoseasca. Sa se duca la
o vatra sa-i faca
reprosuri Parca: opriti
langa un vestigiu. Vestigiu
al marii
explozii! Ah,
refugiati cu totii in aceasta feerie: imbracati
strident, plangand,
razand,
zgomotosi, de o limba
neinteleasa, ei
au venit, fara doar si poate, sa
se traga de urechi. Formand
grupuri in jurul
fiecarui felinar: familii, sate,
voievodate Suntem
intr-o gradina a
deliciilor? Iesiti din pestera: sub
cerul liber, influentati de luna, aceeasi luna care-si
face linistita
ocolul
sau.
|