Sublim imi fuge mintea catre mare
Si astept valuri, astept nori
Oricat ar vrea dorința sa doboare
Tot dinauntrul meu - culori.
De verde, alb, albastru, violet
Sau purpuriu ca buzele flamande;
Croite din vopsea si trafalet,
Pereții unei inimi sangerande.
Tot as forta o teama sa te-ncurce,
Din joaca de copil ma fastacesc,
Si nu imi lasi nici capul sa se culce,
Nici ochii de ai tai sa imi feresc.
Iar la etaj as vrea balcon spre est,
Acoperit cu frunze de mesteacan,
Iar pe podeaua rece din azbest,
Petale, trandafiri si-un leagan.
Unde-ai sa fugi cand toamna o sa vina?
Si frunzele vor risipi-n balcon?
Nu pierde prima dara de lumina,
Nici versurile din magnetofon. |