Suras de luna intre munti,
Contur ca o spranceana-a lumii,
Un rau de ganduri peste frunti,
Ar face sa-nfloreasca prunii.
Coboara-ti vocea in viori,
In inimile dezlipite;
Obraz lovit de-atatea flori
Si sufletele ghemuite.
Pe pasul tau sa calc speranta
In mii de cioburi neletale,
S-o spargem, sa-nclinam balanta
Unei iubiri accidentale.
Mana ta poarta numai lacrimi
Si ganduri coapte in amurg,
Din care musc cu pofta patimi,
Apoi in mine toate curg.
Opreste ceasul noptii reci,
Si muta acul drept in fata.
Putem sa alergam pe veci
Sau sa ne-oprim aici o viata. |