Alean si amintiri ce torc ma-ndupleca sa ma intorc spre locul unde umbre, sori, miros tarziu prepara-n flori.
E fiu al toamnei sufletul. Aci candva mi l-am lasat. Aci el a ramas privind in tine cum te-ai departat.
Sta tintuit. Mai este viu? Te-a asteptat, te-a asteptat. Obisnuintei s-a-nclinat sa-nvete jalea, nemiscat.
Aci candva mi-ai aratat
in moartea lui de chihlimbar
un fluture incremenit,
un zbor rapus intr-un cristal.
|