|  | 
                    
                      |  | 
                    
                    
                      | 
 | 
                    
                      | Din varf de munti amurgul sufla cu buze rosii
 in spuza unor nori
 si-atata
 jaraticul ascuns
 sub valul lor subtire de cenusa.
 
 O raza
 ce vine goana din apus
 si-aduna aripile si se lasa tremurand
 pe-o frunza:
 dar prea e grea povara -
 si frunza cade.
 
 O, sufletul!
 Sa mi-l ascund mai bine-n piept
 si mai adanc,
 sa nu-l ajunga nici o raza de lumina:
 s-ar prabusi.
 
 
 | 
                    
                      |  | 
                    
                      | Pune poezia Amurg de toamna  pe pagina ta
 Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
 
 
 
 Poezii despre:
 
 
 |