in spatiu tainic, fara marturie,
ma alesei candva faptura vie.
M-au faurit razand, cantand, parintii.
Ei, tesatorii vietii si ai mortii,
mi-au dat ce-ngaduise soartea:
au pus in mine soarele si noaptea
si mi-au adus un drum in fata portii.
"Acesta-i drumul tau", mi-au zis parintii, "pornesti din vai s-ajungi in slava mintii" Pe cale-n lumea neagra am plecat. Umblam, vedeam, dar nu ma inchegam. Vedeam, umblam, dar inca nu eram. Prin anul lung, ah, lung, de altadat' de-abia iubirea m-a intemeiat.
|