Ma-ntorc de acum ca
albina spre stup,
cu harul subt aripi
cu-amurgul in trup.
Pe cumpana lumii
o zi se inclina
plina de fapte
si fara de vina.
De cate ori calc
prin brazda batuta,
buzele humei
pe talpi ma saruta.
Ma-ntorc de acum spre
vatra-n lumina.
Adancile mele
orzuri se-nchina.
a1931i