Vazui in Pompei acel cane roman.
Asa ni-l voira zeitele sortii -
mulaj conservat in materia mortii,
sa nu-l putrezeasca nici ploaie, nici an.
Iesise sa scape din norul din usa,
de noaptea cazuta din munte cu foc.
Dar canele, scurt rasucindu-se-n loc,
se stinse ranjind si muscand din cenusa.
Te vad Dumnezeule - plumb, scrum si nor -
odata venind peste mine prin usa,
din muntele cerului, cotropitor.
Scapa-voi doar pana in poarta. Apoi
musca-voi, in Tine, a lumii cenusa.
Tiparul in TINE pastra-mi-l-voi.
Lucian Blaga