O viata intreaga, visand, am scris
despre oameni. Cand ma trezeam uneori, imi dam seama c-am scris balade si carti si povesti despre
nori.
Apoi, dupa-un timp, adormind, fara gand
adormind, ajung in pamant pe subt pietre si flori. Mai aud cateodat' ale tarii - privighitori.
Azi nu mai visez, dar, in sus privind, parca
stiu ce subt luna si-n lume uitat-am de-atatea ori: Nori sunt oamenii, oamenii totusi sunt nori.
|