Negrait de incete sunt toate intamplarile, cu osebire primaverile vin foarte pe indelete. Si prea incete, prea incete sunt toate cararile.
Cantecul, aurul, bucuria
mi se amana.
Sunt nevoit mereu sa astept.
Tot mai adesea iubita intarzie,
parc-ar aduce in mana
a mortii floare.
De la o vreme ce rara-i
bataia inimii in piept.
Ce silnica, ce amara-i
orice miscare.
|