MOTTO: Opreste trecerea. Stiu ca unde
nu e moarte nu e nici iubire - ,si totusi to rog:
opreSte, Doamne, ceasor¬nicul cu care
ne masuri destramarea.
Aici e casa mea. Dincolo soarele si gradina cu stupi.
Voi treceti pe drum, va uitati printre gratii de poarta
si asteptati sa vorbesc. - De unde sa-ncep?
Credeti-ma, credeti-ma,
despre orisice poti sa vorbesti cat vrei:
despre soarta si despre sarpele binelui,
despre arhanghelii cari ara cu plugul
gradinile omului,
despre cerul spre care crestem,
despre ura si cadere, tristete si rastigniri
si inainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
asa de mult sa planga si n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de-aceea - lasati-ma
sa umblu mut printre voi,
sa va ies in cale cu ochii inchisi.
a1924i