Draga-mi este dragostea bantuita de sprancene, de sprancene pamantene, lungi, piezis-rasaritene.
Draga-mi este dragostea, soarele din an in veac, dragostea ce poarta-n ea moarte-ades si-ades un leac.
Spune-se ca-n holda coapta macul il dezbraci c-o soapta. Draga-mi este dragostea care zice: nu si da.
Draga-mi este dragostea, mare face inima, mare pe cat lumea-zare, mica pe cat lacrima.
Draga-mi este dragostea care face stea si stea din pamanturile noastre - prin poienile albastre.
Sangele isi stie visul. Draga-mi este dragostea cu-naltimile si-abisul si cu ce mai are-n ea.
Draga-mi este dragostea - locului nu pot s-o tin, caci frumsetea ei dispare in frumsetile-i ce vin.
Draga-mi este dragostea, draga uneori furtuna si-un pacat pe care-l arde pe la miezul noptii luna.
Din aleanul trupului sufletul se naste. Draga-mi este dragostea ce de ani ma paste.
Dragostea ne-o tina zeii, sa ne-ncante funigeii ca urzeala inului firele destinului.
|