Cremene, bazalt e totul. Blocuri drepte stau in noapte, cu temei. Pe stravechea strada ca-ntr-o matca grele curg miresmele de tei.
Din reverberatii simti cum ziduri foc de zi in ele mai cuprind. Dupa steaua care-n bezna cade, din ferestre - albe mani se-ntind.
Zborul bufnitei e cald si-i moale. Si te-ntrebi prin intuneric ce-i. Sub o poarta-n loc de gura - simti in gura nestemate de cercei.
Cremene, bazalt e totul. Blocuri drepte stau in noapte, cu temei. Pe stravechea strada ca-ntr-o matca grele curg miresmele de tei.
Sec si sterp, oricum ar fi, isi are si orasul rodnicia lui. Din seminte ce-au cazut pe piatra in piete au crescut statui.
|