Daca m-as pierde in toate
si-as ramanea fara nume
asa ca o pana cazuta din zbor, din aripa
pajurei, n-as mai fi singur pe lume.
Daca de-un glas, de-un singur, de unul ce-si culca ardoarea-n urechea si-n inima mea, cu-adevarat m-as patrunde, marginea mea s-ar curma.
Dac-as uita cine sunt, tradandu-ma pentru o
alta lumina, in trupul meu osul s-ar face aur. Privighetoarea in noapte de sufletul meu nu s-ar feri ca de-o rea
vizuina.
|