varianta
Il duc de mana prin paduri.
Prin tara lasam in urma noastra ghicitori.
Din cand in cand ne odihnim in drum.
Din vanata si mocirloasa iarba
melci jilavi i se urca-n barba.
Zic: Tata, mersul sorilor a bun.
El tace - pentru ca-i e frica de cuvinte.
El tace - fiindca orice vorba la el se schimba-n fapta.
Subt bolta aspra de stejar
tantari ii fac o aureola peste cap.
Si iar plecam.
De ce a tresarit?
Tata orb, fii linistit, in jur nu e nimic.
Doar sus o stea
de cerul ei c-o lacrima de aur se desparte.
Subt frunze nalte mergem mai departe, tot mai departe.
Dihanii negre
ne adulmeca din urma
si blande manca tarna
unde am calcat si unde-am stat.
a1924i