Prin locul acesta cand treci seara pe cararuile nimanui, pe pietrele albe si negre urechea pe rand sa ti-o pui.
Ca in clepsidre
prin orbitele mortilor tarna curge
masurand timpul cetatii. Pune-ti urechea
s-asculti. Si-apoi iarasi
s-asculti daca inima, jalnica, vechea,
mai bate - si-a cui?
A nimanui - cuteza-vei sa spui?
Treci numai, treci - fara frica.
Si, daca poti, amageste-te singur sa crezi
ca zvonul ce-n cale ti se ridica
e numai vantul ce vine din luna
si-n tara suna.
|