Da, negrii din dumbrava africana, ce dragi imi sunt ei, oamenii de huma! Ii incarneaza necurmat sub luna telurica putere nazdravana.
Traiesc prin obiceiul-poezie de a pastra-ntre ei, sub stresini, cranii de la strabuni-parinti: prezente stranii, in veci perpetuarii chezasie!
Incendiu cand se isca-n asezare, ii vezi zorind, cu cranii subsuoara, sa-si manruie-n paduri trecutul mare, precum din musiroi spart cu piciorul in panica furnicile isi cara sub chip de oua-larve - viitorul.
|