Numai in arbori inelele anilor
mereu se largesc.
in trupul meu timpul sporeste subtire
de la o zi mai firav - la alta, subt crugul
ceresc.
Tinere sunt inca, tinere toate popoarele -
Eu, fiul lor, cat de batran!
Muntii mai cresc, cu umbrele lor, din
adancuri. Nici frunte, nici inima n-am sa-i ingan.
Fosforul si apa, carbunele, galbenul sulf de subt scoarta in lamura dau. Stihiile, ele mai cred in obsteasca porunca. Eu trepte in sus - nu reiau.
|